Super reduceri la hainute copii

     Cand ai copii, niciodata nu ai destule hainute, asta este o axioma, nu are nevoie de vreo demonstratie speciala. Am 2 copii si cel putin 4 dulapuri cu haine. Si culmea, copiii niciodata nu au hainute de ajuns: vara nu au destul tricouri sau maiouri, toamna nu au panotfiori, iarna nu mai au cismulite, primavara nu le ajung puloverasele sau nu au geci ori caciulite etc. Nu inteleg cum, am incercat sa elucidez misterul insa chiar nu mi-a iesit. Mi-a explicat ceva sotia cu faptul ca desi baiatul are 8 perechi de cizmulite, totusi nu are cu ce se incalta la iarna...



     CUM?!
     M-a pierdut prin explicatii, ceva de genul: astea ii sunt prea mici, astea il strang, astea nu sunt comode, astea o sa ii vina de abia la vara (huh???), astea au fermoarul stricat si astea sunt prea calduroase si in fapt, ii trebuie niste cizme in care sa nu intre apa, sa nu fie calduroase dar nici sa nu ii inghete piciorusele, astea sunt rosii si nu merg la scoala, astea sunt negre si ii sunt prea grele, de abia se misca in ele. Inlocuiti cizme cu orice alt articol si explicatiile sunt cam pe acolo: ori prea mici, prea mari, prea rosii, il strang, nu sunt comode, sunt prea comode etc.
     In cele din urma, am renuntat si doar am intrebat ce trebuie sa mai cumparam...

       In consecinta, am renuntat la a mai cere explicatii si m-am apucat sa caut pe internet, la ce magazin online, exlista super reduceri de preturi. Asa am ajuns la Noriel. Am hotarat sa cumpar eu, ceea ce au nevoie copiii, in materie de hainute. Macar sa nu mai aud vesnica replica cu "nu mai au tricouri, trebuie sa mai cumparam".
     Le-am luat tricouri copii, hanorace copii, pulovere copii si bluze copii, sa fiu sigur ca vor avea :)))












Sistemul de invatamant in Franta

Sistemul de invataman din Franta este organizat in mare parte ca si in Romania. Pornind de la crese si scoli de stat sau private pana la facultati de stat dar si universitati de renume international. Depinde doar de fiecare parinte, ce buget are si unde doreste sa isi inscrie copilul. In acest material vom incerca sa prezentam pe scurt fiecare treapta de educatie.



In Franta toate legile si modificarile aduse sistemului de invatamant sunt adoptate riguros de catre Ministerul Educatiei,

Scolarizarea in Franta este gratuita si obligatorie pentru varstele cuprinse intre 6 si 16 ani. Ultimii doi ani de pregatire sunt optionali, iar daca elevul decide sa ii urmeze, la final trebuie sa sustina proba de Bacalaureat in franceza tradus "Le Bac". Dupa absolvirea celor 12 ani de studii si trecerea cu brio a exemenelor finale, elevul poate opta pentru a merge la facultate.

Scolile private din Franta sunt contra cost si se impart in doua categorii: cu contract Sous sau contract Hors. Diferenta dintre ele fiind, ca cele cu contract Hors au un nivel de invataman mai ridicat si nu sunt subordonate Ministerului Educatiei. Cheltuielile unui an scolar incadranduse intre 1500Euro si 4000Euro.

Scolile cu predare bilingva sunt in marea lor parte private.

Calendarul Scolar

Programul de invatamant este impartit in 158 de zile scolare pe an si in 26 de ore pe saptamana, pentru ultimii 2 ani de studii adauganduse pana la 40 de ore pe saptamana; ore ce sunt introduse pentru pregatirea elevilor pentru bacalaureat. Elevii trebuie sa vina la scoala de Luni pana Vineri, cu o zi pauza Miercuri, iar in multe scoli elevii sunt chemati si Sambata pentru o jumatate de zi.

Scoala incepe pe data de 2 septembrie deobicei, dar poate varia usor.

Orele de studii sunt inpartite in 3 ore de curs dimineatza si 3 ore de curs dupa amiaza, elevii avand 2 ore pauza de masa, pauza in care pot opta pentru cantina scolii sau pot sa plece acasa.

Vacanta scolara in Franta este impartita in 4 perioade a cate 2 saptamani fiecare si vacanta de vara. Lunile de vacanta fiind: Octombrie-Noiembrie, Decembrie, Februarie-Martie si Aprilie-Mai.

Inscrierea la scoala in Franta

Ca sa va inscrieti copilul la o scoala publica in Franta, trebuie sa va adresati "service des ecoles" la primaria sau arondismentul de care apartineti. Daca doriti sa va inscrieti copilul la un colegiu sau la un liceu, trebuie sa va adresati mai intai la Ministerul Educatie din Franta, pentru a primi mai multe informatii, pentru fiecare caz in parte.

Toate actele necesare pentru inscriere, trebuiesc traduse de un oficiu de traduceri legalizate "traducteur assermente".

Acte de baza pentru inscriere traduse in limba franceza:

Certificatul de nastere (daca este cazul)
Dovada parintilor (copie dupa pasaport, carte de sejour sau buletin de identitate)
Carnet de sante - Carnetul de sanatate (deobicei este o fisa in limba franceza prin care se prezinta starea de sanatate a persoanei, de preferabil sa fie facuta de catre un doctor din Franta);
Dovada locuintei (un contract de inchiriere, o copie dupa facutara de utilitati)
Dovada asigurarii medicale - "assurance scolaire"
Alte documente, care vi se vor cere individual.
Cresa si Gradinita - Ecole Maternelle (Petite, Moyenne, Grande Section)

Orice copil poate fi inscris de la varsta de 2 ani la o cresa, aceastea fiind finantate de catre statul francez. Insecrierea este optionala iar locurile nu sunt garantate. De aceea marea majoritate a parintilor aleg cresa si scoala copilului inainte de a se naste. La crese pot fi adusi si copii care nu au implinit varsta de 2 ani, dar in aceste cazuri copilul trebuie sa fi deprins inca de acasa anumite abilitati pentru a fi acceptat.

Gradinita dureaza 3 ani, prima etapa numindu-se "des apprentissages premiers" unde copilul va invata cum sa se integreze in societate. Urmand ca la pragul denumit "Grande Section" sa prinda abilitatile necesare inceperii scolii primare "Ecole Primaire" (citire, scris si notiuni elementare de matematica).

Mai aveti prezentat denumirea si prescurtarea anilor de gradinita:

PS(petite section de maternelle)
MS(moyenne section de maternelle)
GS(grande section de maternelle)

L'ecole elementaire (aici se incadreaza cele 12 clase de invatamant pe care le gasim in sistemul de invatamant romanesc)
Scoala Primara - Ecole Primaire (CP-CM2)

La fel ca si in Romania, scoala incepe la varsta de 6 ani, fiind impartita dupa cum urmeaza:

CP(cours preparatoire) - Clasa a I-a;
CE1(cours elementaire 1re annee) - Clasa a II-a - copii in acest an avand prima lor evaluare;
CE2(cours elementaire 2e annee) - Clasele a III-a - se mai numeste etapa "des approfondissements"
CM1(cours moyen 1re annee) - Clasa a IV-a
CM2(cours moyen 2e annee) - Clasa a V-a
Colegiu - College (6em-3em)
In general copilul este inscris la colegiul de care apartine, indicat de adresa parintilor, dar daca se doreste, parintii pot cere o derogare de la prefectura, in care se specifica motivul si colegiul la care doresc sa isi mute copilul.
Mai jos aveti etapele colegiului francez:
6eme - Clasa aIV-a
5eme - Clasa a VII-a
4eme - Clasa a VIII-a
3eme - Clasa a IX-a
In etapa 6eme(clasa a IV-a) este obligatorie studierea unei limbi straine. Deobicei fiind aleasa limba engleza.
A doua limba obligatorie este indtrodusa in programul de studii in etapa a 4eme(clasa aVIII-a).
La finalul etapei 3em(clasa a IX-a), elevii sustin examenele nationale, unde obtin diploma de "Brevet des colleges". Tot la aceasta etapa, "Conseil de classe" decide pe baza notelor obtinute, daca elevul va urma un liceu normal "Lycee Baccalaureat" sau o scoala profesionala "Lycee Professionelle".
Liceu - Lycee (seconde-terminale)

Daca elevul a trecut de etapa examenelor nationale,
Aceasta etapa a studiilor se mai numeste si "Cycle de determination".
La liceu studentul are aceeasi materie ca la colegiu (8materii obligatorii), dar posibilitatea sa isi aleaga inca 3 materii dupa preferintele lui si un curs artistic.
Exista 3 tipuri de specializari: limba si literatura (L) , informatica si matematica (S) si economie si educatie sociala (ES). Mai exista si licee de profil: tehnologie muzica, dans etc...
Mai jos aveti explicit numerotarea anilor de liceu:
2nde - Clasa a X-a
1re - Clasa a XI-a
Terminale - Clasa a XII-a
Examenul de bacalaureat incepe inca din clasa a XI-a "Premiere" unde se sustine testul la limba si literauta Franceza, examenul fiind scris si oral. Ultimele examene se sustin in Clasa a XII-a "Terminale" unde studentii sunt supusi mai multor materii, bazate pe specializarea pe care au urmato. Un examen pe care trebuie sa il sustina toti elevii la toate specializarile fiind filozofie, daca elevul nu ea o nota satisfacatoare la acest examen, poate opta pentru inca 2 materii prin care sa isi ridice nota finala.
Dupa absolvirea  bacalaureatului elevul are dreptul sa intre la o facultate de stat sau privata.
-
Facultate - Universite sau Grande Ecole
La acest capitol situatia difera de la o facultate la alta. Gradul de dificultate creste exponential cu renumele fiecarei universitati.
In general la facultate in Franta se intra pe baza unor examene, stabilite de catre fiecare entitate in parte, examen oral si examen scris, admiterea fiind prin concurs.
Admiterea la o universitate se sustine de maxim 2 ori, daca persoana nu reuseste sa treaca de examene nu mai poate participa niciodata la ele.
Orele de studii intr-o universitate din Franta sunt intre 60-70 de ore pe saptamana.
-
Grande Ecole - Sunt anumite universitati din Franta, care au o reputatie foarte ridicata, iar absolvirea unei asemenea institutii, iti garanteaza un viitor stralucit in tata tara. Marea majoritate a politicienilor, administratorilor de firme sau managerii din marile companii din Franta, detin o astfel diploma.

sursa

Recomandari lunch box-uri pentru copii (cutiute de sandwich-uri)

Cautam de ceva timp niste cutiute de sandwich-uri pentru copii, lunch box-uri. Am tot cumparat si ori suntem noi extrem de pretentiosi ori cei ce le fabrica nu au nici o idee despre cum ar trebui facute respectivele cutiute.
O sa spuneti: hei, este simplu, un fel de caserola in care isi baga copilul sandwich-ul pentru scoala, ce atata tambalau. De acord, dupa acelasi principiu insa si Trabant-ul este masina: are scaune, volan, parbriz, ai voie sa circuli cu ea pe strada etc.

V-am spus insa de la inceputul acestui articol: suntem mai pretentiosi. Ne-am dat seama de acest lucru, dupa ce am cumparat cam vreo 10 modele de lunch box-uri pentru fiecare copil si nu am gasit una singura macar, care sa ne placa. Avem 2 copii...asta in caz ca va intrebati.

Ok, care ar fi caracteristicile unei cutiute de sandwich-uri, care sa ne multumeasca:

  • in primul rand, sa fie un plastic de calitate.
    • este simplu, plasticul din care sunt facute cutiutele, in marea lor majoritate, intr-o incercare disperata si fara sens de a reduce costurile, sunt facute din cel mai ordinar plastic posibil. Acest plastic, la temperaturi nu foarte mari, se poate amesteca cu continutul mancarii dinauntrul cutiutei: spre exemplu cand puneti sandwich-ul caldut, de abia scos din sandwich maker sau atunci cand cutiuta sta in soare ori pe calorifer sau pur si simplu, la o temperatura obisnuita din mediul ambient.
  • in al doilea rand sa aiba loc un sandwich dar si un mar taiat bucatele sau macar o ciocolatica mica ori cativa biscuiti spre ex.
  • in al treilea rand, sa se inchida bine...urasc cutiutele de sandwich-uri care au un sistem de inchidere defectuos si copilul trebuie sa pescuiasca, bucatele de sandiwch, de prin ghiozdan.
  • in al patrulea rand, sa nu coste mai mult de 50 de lei, pana la urma este o simpla cutiuta. Hai 70 prin exceptie, daca este una, extrem de bine facuta.
Bineinteles ca mai sunt si bonus-uri, alte functionalitati de genul: sa aiba loc si pentru bidonul cu apa sau sa aiba maner ori sa fie cu desene care sa ii atraga pe copii, sa aiba propria gentuta, sa fie izolata termic etc.

Nu stiu daca asta inseamna ca suntem extrem de pretentiosi, noi consideram ca sunt trasaturi basic pe care o asemenea cutie de sandwich-uri ar trebui sa le indeplineasca. Daca am fi pretentiosi, am cere sa aiba mufa USB, sa fie batuta in diamante, sa fie anti shock, sa aiba sistem de pozitionare GPS etc.

Dar nu, nu cerem asta, noi cerem doar ca o simpla cutiuta de sanwich-uri sa intruneasca caractersiticile de bun simt ale unui asemenea dispozitiv.

Cam astea sunt recomandarile noastre, in privinta lunch box-urilor sau lunch bag-urilor (intro traducere aproximativa, genti pentru sandwich-uri) pentru copii, de la noriel, care sa intruneasca calitatile mai sus explicate:

Unic raspuns, Lego?

- Ce jucarii vreti de Iepuras?
- LEGO?!?!

Cam asta este ultimul si singurul lor raspuns la toate intrebarile de gen, incepand cu Pastele si terminand cu Craciunul, onomasticele, zilele de nastere etc: vrem lego!!!

Prima data am fost destul de circumspect, recunosc.
Destul de scumpe tinand cont ca sunt niste simple caramizi (piese) de plastic, multa munca pentru a le asambla si prin toata casa, bucatele de lego.

Dupa ceva timp insa...am vazut si avantaje: toate sunt compatibile intre ele si asta mi se pare un lucru fantastic! Faptul ca un joc cumparat acum 5 ani, este compatibil cu un joc facut acum 5 zile si conform declaratiilor producatorului, va fi compatibil si cu un joc facut peste 5 ani.

Orice piesa poate fi inlocuita si cu acelasi set sau mai exact, avamd destul de multe seturi...doar imaginatia iti sta in cale pentru ca practic, poti sa construiesti orice: de la barci pana la case, de la scene de lupta pana la masini de politie, de la avioane pana la salvari, de la locuri de joaca pana la nave spatiale sau cofetarii, spitale ori castele. Doar rabdare si caramizi de lego, sa ai.

Nu pleznesc, nu exista probleme de imbinare si cel putin nu mai stau astia mici toata ziua in fata televizorului sau computerului.

Inafara de asta, imi este si mie si sotiei, mult mai usor sa ne jucam cu ei, atunci cand este vorba de lego. Am incercat sa ne bagam in jocurile lor, sa fim parte din distractia zilnica, asa cum citisem noi insa nu faceam decat sa le stricam jocul. Nu ne prindea deloc, treaba cu papusile si poneii.



In schimb, cand este vorba de jucarii lego, indiferent de colectie, suntem prezenti si apreciati :)))

Care sunt cele mai misto colectii Lego? Complicat!
Este ca si cum ai intreba, care este cea mai buna mancare, care este cel mai frumos sport, care este cea mai putin plictisitoare materie, cea mai frumoasa femeie, cel mai bun mouse, cea mai tare masina...este in functie de persoana careia ii adresezi intrebarea.

In cazul meu (si eu am cea mai obiectiva opinie :P ) as spune ca cele mai tari colectii Lego, in ordine, sunt:
  1. Lego Technic
  2. Lego Speed Champions
  3. Lego Minecraft
  4. Lego Lord of the rings
  5. Lego Creator
Parerile nu coincid insa, copiii gandesc altfel, pentru ei este mai importanta povestea, spre exemplu pt Cris (a implinit 7 ani), ordinea este asta:
  1. Lego Ninjago
  2. Lego Chima 
  3. Lego Hero Factory 
  4. Lego Marvel Super Heroes 
  5. Lego Jurassic World 
si toate celelalte. Este inca la varsta la care nu se poate hotara, Orice il intreb....este preferatul sau.

In privinta Irinei (10 ani), ordinea este putin mai clara:
  1. Lego Minecraft - clar pe primul loc 
  2. Lego Friends
  3. Lego city
  4. Lego Disney Princess
  5. Lego Elves
 Sotia mea, se joaca cu toate colectiile lego cu aceeasi placere, data fiind insa meseria, pe primele locuri se afla cele de constructie, de tipul Lego Architecture, Lego Lord of the Rings(are multe castele foarte tari)  sau Lego Technic ori Lego City.





Sistemul de educatie din Finlanda

Cel mai bun sistem de învăţământ din lume scoate materiile clasice din programă. Ce vor studia elevii finlandezi
Sistemul de învăţământ finlandez, recunoscut ca fiind cel mai bun din lume, va cunoaşte în următorii ani una dintre cele mai radicale reforme prin care materii clasice precum matematica sau istoria vor fi eliminate şi înlocuite cu studiul unor teme sau fenomene. Promotorii acestei idei spun că schimbarea reprezintă de fapt o adaptare a educaţiei la felul în care a evoluat lumea în care trăim, în condiţiile în care pentru finlandezi principala menire a şcolii este de a-i pregăti pe copii pentru viitor. Asta în timp ce în România, educaţia rămâne un domeniu subfinanţat, în care nu s-a găsit încă o strategie coerentă pentru simplificarea programelor şi în care manualele digitale, impuse de noile realităţi sociale, au reprezentat o adevărată piatră de moară pentru oficialii de la minister.

Cu un sistem de învăţământ în care 93% dintre absolvenţii de liceu promovează examenul de bacalaureat, în care peste 65% dintre liceeni ajung la facultate şi în care doar 10% dintre cei care îşi doresc să devină profesori ajung la catedră, Finlanda nu se culcă pe lauri şi devine prima ţară care face pasul următor: adaptează educaţia la realităţile lumii în care trăim. Astfel, în anii următori, în orarul elevilor din Finlanda nu vor mai apărea materii precum literatură, geografie, matematică sau istorie, ci teme sau fenomene.

De exemplu, un adolescent care urmează cursurile unei şcoli profesionale ar putea urma lecţii pentru a deveni ospătar care vor include elemente de matematică, comunicare şi scris, precum şi limbi străine pentru a-i putea servi şi pe clienţii străini. Pe de altă parte, elevii de la liceele teoretice vor aborda teme ample cum este, de exemplu, Uninea Europeană, care va combina elemente de economie, istorie (a ţărilor membre), limbi străine şi geografie, potrivit The Independent.    

Sistemul de educaţie de la care toate ţările europene, inclusiv România, vrea să înveţe a început deja aceste schimbări şi le aplică progresiv pentru ultimele clase de liceu, în Helsinki. “Ceea ce tocmai am început va fi o schimbare radicală a sistemului de învăţământ din Finlanda”, spune Liisa Pohjolainen, una dintre coordonatoarele acestui proiect de reformă.

“Ceea ce avem nevoie acum este un altfel de educaţie care să-i pregătească pe oameni pentru viaţa profesională. Tinerii folosesc în acest moment computere destul de performante. În trecut, băncile aveau o mulţime de funcţionari care făceau calcule, lucru care s-a schimbat total astăzi. Prin urmare trebuie să facem schimbari în educaţie care sunt necesare industriei şi societăţii moderne”, a explicat Pasi Silander, directorul de dezvoltare al oraşului Helsinki.

Înlocuirea materiilor clasice nu este însă singura modificare. Reforma vizează şi “desfiinţarea” sălii de clasă tradiţionale în care elevii stau în bănci pasivi, ascultându-şi profesorii şi aşteptând să li se pună întrebări. În anii următori se va pune în practică o abordare care pune mai mult accent pe colaborarea dintre profesori şi copii, care vor lucra în grupuri mici pentru a rezolva diverse probleme prin care îşi vor îmbunătăţii abilităţile de comunicare.

“Chiar trebuie să regândim educaţia şi să reconfigurăm sistemul astfel încât să-i pregătească pe copiii noştri pentru viitor, având aptitudinile de care este nevoie astăzi şi mâine. Există şcoli în care se predă după metoda veche ceea ce era în beneficiul societăţii la începutul anilor 1900, dar nevoile nu mai sunt aceleaşi şi avem nevoie de ceva potrivit pentru secolul 21”, susţine şeful Educaţiei din Helsinki.

Schimbarea sistemului de învăţământ, o provocare pentru profesori

Să devii profesor în Finlanda nu este deloc uşor. Doar 10% dintre cei care îşi doresc acest lucru reşeşesc să ajungă la catedră. Unul dintre principiile sistemului de învăţământ finlandez este pregătirea foarte bună a cadrelor didactice, astfel că educatorii care predau la grădiniţă trebuie să fie absolvenţi de studii superioare, iar cei care predau la şcoală trebuie să aibă neapărat masterat de doi ani, în care cursurile de pedagogie şi psihologia copilului ocupă un loc central.

Schimbările care vizează sistemul de educaţie va fi o provocare şi pentru ei, obişnuiţi până acum să se concentreze pe o materie anume. Oficialii de la Helsinki încearcă să-i stimuleze să adopte această nouă viziune prin acordarea unui stimulent la salariu.

În prezent, aproximativ 70% dintre profesorii de liceu din Helsinki sunt instruiţi pentru a adopta noua abordare. Oficialii spun că este destul de greu să-i convingi pe profesori să facă acest pas, dar cei care au făcut-o deja spun că nu mai pot da înapoi.

Până în 2020, în toate şcolile din Finlanda se va preda după noua metodă

Noile metode de predare au fost deja aplicate sub diverse forme în ultimii doi ani, iar datele preliminare arată că ele sunt benefice pentru că rezultatele elevilor s-au îmbunătăţit.

Şcoliile din Finlanda au fost obligate să introducă cel puţin o dată pe an o perioadă în care să fie aplicată noua metodă de predare, lucru care în şcolile din Helsinki s-a întâmplat chiar de două ori pe an. Proiectul reformei va fi publicat până la sfârşitul acestei luni, iar până în 2020, în toate şcolile din Finlanda maniera de predare va fi schimbată.

Cum arată o oră de curs într-o şcoală în care se predă după noua metodă

Este o oră de limba engleză, dar pe tablă este o hartă a Europei continentale. Elevii trebuie să potrivească condiţiile meterologice cu ţările de pe tablă. De exemplu, astăzi este soare în Finlanda, dar ceaţă în Danemarca. Prin această activitate, copiii combină limba engleză cu geografia.

“Vrem ca elevii să înveţe într-o atmosferă sigură, fericită şi relaxată”, spune directorul unei şcoli din Helsinki unde învaţă 240 de copii şi care a adoptat deja noua metodă de predare.

Pambuccian: Direcţia în care merge acum sistemul educaţional finlandez este greşită

Deputatul Varujan Pambuccian, membru al Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, consideră însă că direcţia în care vrea să meargă sistemul educaţional finlandez este greşită.

“Pornind de la ideea corectă că şcoala trebuie să stimuleze creativitatea, sistemul educaţional finlandez doreşte să renunţe la învăţământul structurat în domenii şi să le predea amestecat. În Statele Unite există o iniţiativă foarte inteligentă de a avea cursuri care combină cunoştinţele şi încearcă să producă idei noi cu valoare. Dar ele vin pe terenul unor cunoştinţe existente. Experimentul finlandez încearcă un lucru imposibil: să introducă cunoştinţe din domenii diverse acolo unde ele sunt necesare şi va ajunge să obţină nimic combinând frânturi de nimic. Fiecare domeniu are o logică internă care nu se poate fragmenta. În fiecare domeniu cunoştinţele au apărut atunci când a fost nevoie de ele, combinând creativ cunoştinţe existente. Studiind un domeniu în dinamica lui istorică fixează cunoştinţele, le dă valoare şi răspunde spiritului de explorator din noi. Combinându-le în cursuri speciale în care ţinta este dezvoltarea creativităţii, aceste cunoştinţe pot deveni ingredientele unui pas înainte în care se creează ceva nou, eventual având şi valoare. Dar generalizând acest tip de cursuri speciale, absolut necesare în şcoală, şi renunţând la predarea pe materii, profesorii PowerPoint vor măsura şi raporta succesul obţinerii nimicului combinând creativ frânturi de nimic”, spune deputatul.  

Formula de succes a unui sistem de învăţământ eficient

Rezultatele elevilor din Finlanda – locul 3 la testele PISA la care au participat 65 de ţări, rată de promovare a examenului de bacalaureat de peste 90%, peste 65% dintre absolvenţii de liceu merg la facultate – vorbesc de la sine despre un sistem eficient de învăţământ de la care toate statele europene, inclusiv România, vor să înveţe. Din păcate, sistemul de educaţie autohton este foarte departe de ceea ce se întâmplă în Finlanda, iar acum că exista o nouă reformă, va fi şi mai departe. Educaţia din România este în prezent subfinanţată, iar performanţele elevilor, atât ale celor de gimnaziu, cât şi ale celor de liceu sunt foarte slabe. La testele PISA, România s-a clasat pe locul 46 din 65 de ţări participante, iar când vine vorba de bacalaureat sau Evaluare Naţională, doar unul din doi elevi reuşesc să obţină o notă de trecere. Una dintre dintre cauzele acestor rezultate este şi programa încărcată pe care oficialii din minister tot promit că o vor simplifica. O altă problemă a sistemului de învăţământ românesc o reprezintă resursa umană atrasă. Salariile foarte mici, de 900 -1.000 de lei pentru debutanţi, fac din învăţământ un domeniu neatractiv pentru studenţii foarte buni care se reorientează pentru că vor salarii mai mari.

În Finalanda, lucrurile sunt total diferite. Reforma sistemului de învăţământ finlandez a început în urmă cu 40 de ani, dar metodele au fost mereu îmbunătăţite şi adaptate la evoluţia societăţii. În Finlanda, învăţământul este gratuit pentru cei care optează pentru sistemul de stat, indiferent că vorbim de sistemul preuniversitar sau universitar. Curricula naţională este mai degrabă orientativă, există un singur test naţional, iar profesori ajung numai cei mai buni studenţi, această meserie fiind foarte apreciată şi mai bine plătită decât în cazul altor categorii sociale (salariile sunt între 2.000 şi 6.000 de euro). Relaţia dintre profesori şi elevi se bazează pe comunicare deschisă şi pe colaborare. Orele de curs sunt puţine, scurte (45 de minute) şi eficiente, iar temele pentru acasă nu depăşesc 30 de minute. Elevii pot alege, încă din şcoala primară, materii opţionale în funcţie de aptitudinile şi pasiunile lor.

sursa

Educatia in Grecia antica

Ovidiu Drâmba, în cartea Istoria culturii şi civilizaţiei, face o succintă, dar edificatoare prezentare a educaţiei în lumea greacă.

Sistemele educative în cele două state greceşti, Atena şi Sparta, erau fundamental opuse.



În statul spartan copilul aparţinea familiei numai până la vârsta de 7 ani; după care un spartan era total la dispoziţia statului până la vârsta de 60 de ani. Educaţia spartană consta în exerciţii fizice dure şi antrenament militar, urmărindu-se să i se formeze copilului sau tânărului un desăvârşit spirit de disciplină, de supunere oarbă, precum şi capacitatea de a suporta cele mai absurde privaţiuni fizice: umblând desculţi şi cu capul ras, antrenându-se complet goi, mâncând mizerabil şi insuficient, dormind pe o saltea de trestie şi adeseori fiind biciuiţi numai pentru a se deprinde să suporte durerea. În rest, o instrucţie intelectuală absolut minimă (şi de care foarte probabil că nu toţi copiii beneficiau); scris-citit, eventual câteva noţiuni elementare de aritmetică şi de muzică militară. Viaţa permanentă de cazarmă ducea la practica curentă şi în mod deschis a pederastiei. Fetele primeau şi ele o instructie pre-militară: alergări, marşuri, luptă, aruncarea discului şi a suliţei.

Cu totul diferită era educaţia copiilor şi a tinerilor în Atena. Tatăl dispunea de educaţia copiilor până la vârsta de 18 ani. Mamele, secondate uneori de sclavele casei, se îngrijeau de creşterea lor. La vârsta de 7 ani începeau şcoala. La Atena, dar nu şi în alte părţi ale lumii greceşti, legile prevedeau obligaţia statului de a se ocupa de instrucţiunea copiilor ca de o esenţială problemă civică. Dar aici, chiar dacă n-ar fi obligaţi părinţii să-şi dea copiii la şcoală, această obligativitate deriva dintr-un obicei. Fapt este ca încă de la începutul secolului al V-lea î.Hr. puţini ţărani din statul atenian mai rămăseseră analfabeţi.



Statul atenian suporta cheltuielile şcolare numai pentru copiii orfani de război. Părinţii îşi trimiteau copiii la şcoala particulară, singura formă existentă, ţinută de un învăţător. Acesta le preda- în casa lui sau sub porticele oraşului – noţiuni de scris-citit, de aritmetică şi de muzică, timp de cinci, şase sau şapte ani; nu mai mult pentru că după vârsta de 14 ani educaţia fizică lua aproape complet locul educaţiei intelectuale. Elevii scriau pe tăbliţe cerate (în epoca elenistică – pe foi de papirus) texte literare şi elemente de aritmetică, limitate la cele patru operaţiuni (tabla înmulţirii exista încă din timpul lui Pitagora).

Locul principal în programa şcolară îl deţineau poeţii Solon, Hesiod şi, în primul rând, Homer, pentru că aceştia puteau influenţa asupra formării morale şi politice a viitorului cetăţean. Studiul muzicii corale şi instrumentale (lira înaintea tuturor, dar şi harpa sau flautul) dezvoltau în tineri simţul auto-controlului, al moderaţiei, al măsurii şi, prin formaţia corală, de pildă, al participării la viaţa colectivităţii. Imnurile şi cântecele dedicate zeilor, eroilor sau învingătorilor la Jocurile Olimpice contribuiau de asemenea la formarea şi cultivarea sentimentelor cetăţeneşti. Iar educaţia fizică le fortifica corpul în vederea fie a îndeplinirii îndatoririlor militare, fie a oricărei alte activităţi din viaţa civilă, mai ales manuale.


Scoala din Atena
Cei ce dispun de mijloace îşi continuau studiile la şcolile sofiştilor şi ale retorilor. Această unică formă de învăţământ superior avea un scop eminamente practic: să-i înveţe pe tineri arta elocinţei şi tehnica convingerii publicului printr-un bine studiat sistem şi un întreg arsenal de argumente şi de formulări abile. Aceasta era un lucru indispensabil celui care se pregătea pentru viaţa politică sau pentru activitatea din tribunale. În schimb, alte discipline nu erau considerate indispensabile: celebrul profesor de retorică Isocrate (436-338 î.Hr.) susţinea că, de exemplu, geometria, astronomia sau ştiinţele naturale n-au nici o valoare educativă, întrucât nu au nici un efect asupra vieţii practice, sociale, şi nici asupra destinului oamenilor; dimpotrivă, forma filozofică de învăţământ are prin excelenţă acest caracter practic, întrucât dă tânărului pregatirea şi îi formează capacitatea de a judeca şi de a-i conduce pe ceilalţi.

Toate aceste forme de învăţământ erau rezervate numai băieţilor; educaţia fetelor, care se făcea exclusiv în familie, se reducea la gospodărie, la tors şi la ţesut. Abia mai târziu, în perioada elenistică, femeia va putea primi o oarecare cultură. În epoca clasică, o femeie care ar fi urmărit să-şi facă o educaţie culturală şi artistică ar fi fost bănuită că este de o moralitate foarte dubioasă.

sursa

Cele mai bizare morti din istorie





Moartea este prin definiţie un subiect mereu născător de discuţii interminabile, presupuneri şi controverse. Cu atât mai mult decesele marilor personalităţi care au marcat istoria şi lumea, per ansamblu. Multe dintre acestea au avut parte de un sfârşit demn de a fi reţinut, bizar, neaşteptat, deseori inexplicabil şi fără doar şi poate, interesant.

O simplă trecere în revistă a deceselor bizare ale marilor personalităţi, scoate în evidenţă un fapt deosebit de interesant şi de intrigant: Mare parte dintre aceşti oameni care au marcat multe domenii de activitate au sfârşit în situaţii şi conjuncturi atipice unor decese „clasice”.

Dacă în cazul majorităţii oamenilor moartea survine de obicei din cauza bătrâneţii, bolilor, accidentelor mortale sau crimelor, la oamenii faimoşi Doamna cu Coasa alege uneori să vină sub forme absolut neaşteptate.


Probabil prima personalitate istorică care a părăsit Pământul într-un mod în care nu s-a aşteptat niciodată a fost Draco, un legiuitor din Atena, care în anul 620 înainte de Hristos era într-atât de iubit de cetăţenii oraşului stat, încât într-o bună zi aceştia au ales să-şi exprime recunoştinţa faţă de el aruncând asupra lui sub formă de daruri, sute de haine scumpe şi pălării până când îndrăgitul legiuitor a fost în cele din urmă sufocat şi a muritîn mijlocul teatrului din Egine sub un uriaş maldăr de haine.

Sursa foto: Shutterstock


Chryssipus, un filozof grec din şcoala stoicilor, a murit în anul 206 înainte de Hristos în urma unei crize de ... râs!

Chryssipus a văzut într-o bună zi un măgar care-i mînca smochinele din livadă. Amuzat de privelişte, filozoful i-a poruncit sclavului său să-i dea măgarului şi o carafă de vin, să nu i se aplece după atâtea smochine. După ce a cugetat o clipă la gluma sa, filozoful a izbucnit într-un hohot care s-a prelungit într-un acces violent de rîs, soldat în final cu moartea sa.


De un curaj şi o stăpânire de sine incredibilă, dublată de un simţ total al umorului a dat dovadă şi Sfântul Laurenţiu în timpul martiriului său petrecut în anul 258 după Hristos. Arestat în urma unei razii declanşată de persecuţiile împotriva creştinilor ordonate de împăratul roman Valerian, Sfântul Laurenţiu a fost condamnat la o moarte cumplită. Călăii l-au legat cu lanţuri de o frigare uriaşă, după care a fost ars la un foc mic, pentru a i se prelungi astfel chinurile. Cronicarul Prudentius, martor la sinistra scenă a martiriului, a notat că Laureţiu a glumit cu călăii până în momentul morţii. La un momenta dat, sfântul martir le spunea acestora: „Cred că m-am făcut destul pe partea acesta, întoarceţi-mă la proţap şi pe partea cealaltă, măcar să faceţi o treabă bună”. Astăzi Sfântul Laurenţiu este considerat a fi patronul bucătarilor şi al pompierilor.

Primul împărat al Chinei, Qin Shi Huand Di, a murit în anul 210 înainte de Hristos, după ce a înghiţit o mare cantitate de mercur în încercarea de a deveni nemuritor, convins conform medicinii tradiţionale chinezeşti că astfel nu va muri niciodată. A murit însă la scurt timp după ce a înghiţit mercurul...

Chiar şi studiul în exces poate conduce la moarte, după cum a demonstrat în anul 270 înainte de Hristos, un gânditor grec pe numele lui Philitas din Cos. Acesta s-a angrenat într-o seară atât de intens în studierea argumentaţiei din spatele folosirii greştie a cuvintelor şi termenilor încât a uitat să mai mănânce şi a murit de foame şi deshidratare.


De moarte cumplită se pare că a avut parte în anul 1327 şi regele Edward al II-lea al Angliei care a fost detronat şi închis de soţia sa Isabela şi de amantul acesteia Roger Mortimer. Cei doi i-ar fi născocit un sfârşit de-a dreptul diabolic. Fostul rege ar fi fost legat după care i s-ar fi introdus cu forţa în anus o bară de fier înroşită în foc...

Sursa foto: Shutterstock


Stăpânul cetăţii Braunau din Austria, nobilul Hans Steininger a murit în anul 1587 după ce a călcat pe propria barbă şi s-a împiedicat în cădere lovindu-se mortal la cap. Steninger avea o barbă lungă de peste 1, 4 metri pe care o purta de obicei rulată şi legată într-un săculeţ pe care îl avea atârnat mereu la gât. În acea zi fatală, săculeţul fusese uitat la vânătoare.


Perioada medievală a fost de altfel una în care decesle cauzate de torturile oribile, precum şi de accidente bizare, erau deosebit de frecvente.

Un exemplu în această direcţie este moartea din anul 1660 a lui Thomas Urquhart, un aristocrat scoţian, primul traducător al operelor lui Francois Rabelais în limba engleză. Fără să fi auzit probabil de cazul lui Chryssipus, Thomas Urquhart ar fi murit în urma unei crize convulsive de rîs, după ce nobilul scoţian auzise vestea încoronării lui Charles al II-lea.


Situaţia de a avea un amant sau o amantă a fost mereu una cu potenţial periculos, mortal chiar, după cum o demonstrează şi cazul din anul 1667 al lui James Betts, un student al Chorpus Christi College din Cambridge, pe care Elizabeth Spencer l-a ascuns într-un dulap căruia i-a bătut uşile în cuie, în încercarea de a-şi ascunde amantul-student de către tatăl său, John Spencer. Uitat, pare-se în dulap, James Betts a murit în cele din urmă din lipsă de aer.


Sursa foto: Shutterstock


Nici mâncatul fără limite nu este o activitate lipsită de riscuri, după cum a demonstrat în anul 1771 Adolf Frederick, rege al Suediei. Gurmandul monarh a mâncat în dimineaţa zilei de 12 februarie câţiva homari, caviar, varză murată, heringi afumaţi plus 14 porţii din desertul său favorit servit alături de câteva căni cu lapte. La sfârşit a mai băut o sticlă de şampanie. Până spre amiază regele era deja mort...

De un curaj şi o sfidare a morţii şi durerii comparaile cu cele ale Sfântului Laureţiu, a dat dovadă şi haiducul şi luptătorul pentru libertatea grecilor, Athanasios Diakos. La sfârşitul bătăliei de la Alamana, din anul 1821, Athanasios a fost capturat viu de către turci după ce toţi oamenii săi au fost ucişi. Turcii i-au propus să treacă la Islam, căci nu doar că-l vor cruţa, dar îl vor face colonel. Athanasios Diakos le-a replicat scurt „m-am născut grec, voi muri tot grec”. Atunci turcii l-au tras în ţeapă de viu. Conform martorilor vizuali, Athanasios nu a scos niciun ţipăt de durere, ba mai mult după ce a fost ridicat în ţeapă, le-a spus tuturor: „Uitaţi-vă şi voi ce moment şi-a ales Hades să mă ia din lume. Primăvara a venit, iarba verde a încolţit, iar copacii sunt în floare”...


Un avocat şi politician din Ohio, Clement Vallandingham a murit într-un mod stupid în anul 1877 în timp ce demonstra cu propriul pistol modalitatea în care victima unei sinucideri s-a sinucis. George Herbert, al cincilea Earl de Carnarvon a murit din cauz aunei muşcături de ţânţar survenită exact în momentul în care acesta de bărbierea. Din cauza înţepăturii insectei, nobilul s-a tăiat cu briciul, infectându-se astfel cu erizipel ceea ce a dus în cele din urmă la o pneumonie fatală.


Isadora Duncan o celebră dansatoare şi balerină interbelică a murit strangulată de propria ei eşarfă, care s-a înfăşurat de roţile unui autovechicul în care aceasta era pasageră.


Singurul om din lume ucis până în prezent de un cazuar (pasăre din ordinul struţilor care trăieşte în Noua Zeelandă şi nordul Australiei, şi care este celebră pentru agresivitatea sa) este Phillip McClean care întâlnind un cazuar pe proprietatea sa, a decis ca împreună cu fraţii săi să omoare pasărea cu bastoanele. După ce australianul a lovit cazuarul, acesta l-a lovit în gât cu piciorul, ghearele uriaşe ale păsării retezându-i artera carotită.

Celebrul Harry Houdini, maestrul suprem al evadărilor incredibile a murit de fapt din cauza unui pumn primit în abdomen. În anul 1926, pe când făcea o demonstraţie publică, Houdini a cerut unui boxer amator să-l lovească în abdomen cu toată puterea. Lovitura a provocat o ruptură de apendice în urma căreia Houdini a decedat câteva zile mai tîrziu.


Sursa foto: Shutterstock


Inclusiv sucul de morcovi poate fi fatal în anumit situaţii, după cum a demonstrat Basil Brown, un fanatic al alimentaţiei sănătoase din Croydon, Anglia care în decursul a zece zile a băut numai puţin de 38 de litri de suc de morcovi, gest extrem care i-a provocat o supradoză a vitaminei A în organism precum şi probleme serioase ale ficatului.


Însă în anul 1979, Robert Williams un angajat al uzinelor Ford, avea să fie primul om din istorie ucis de un robot după ce braţul în greutate de peste o tonă al unui robot industrial s-a desprins şi l-a lovit în cap pe Williams.


Boris Sagal, un producător de filme documentare a murit în timpul filmărilor la serialul TV World War III, după ce fără să-şi dea seama a mers înspre palele pornite ale unei elice de elicopter sfârşind aproape decapitat.


David Grundman este şi el primul om care a fost ucis după ce a tras cu puşca într-un uriaş cactus saguaro din Arizona. După câteva gloanţe trase în planta imensă, un braţ al cactusului s-a desprins şi l-a lovit în cap.

Nici rezistenţa geamurilor incasabile nu trebuie probată niciodată cu propriile trupuri, după cum a demonstrat-o Garry Hoy, un avocat din Toronto, Canada, care în anul 1993 într-o încercare de a dovedi forţa unui geam incasabil de la fereastra etajului 24 al unei clădiri, a decis să se izbească cu toată puterea de geam, după cum mai făcuse de câteva ori. Din nefericire pentru el şi pentru spectatorii îngroziţi, geamul nu a rezistat.

Nici vremurile moderne, cu fluxul imens de informaţii de care poate profita oricine, nu au dus la dispariţia morţilor bizare.

Mai aproape de zilele noastre, în anul 2008, David Phyall, un locuitor într-un bloc de apartamente din Southampton, Anglia, a fost atât de nemulţumit de decizia autorităţilor locale de a dărâma blocul, încât a decis să-şi ia zilele cu ajutorul unei drujbe.

Jose Luis Ochoa, un spectator al o luptă ilegală de cocoşi din Tulare County, California, a intrat în istorie drept primul om ucis de un cocoş, după ce unul dintre cocoşii care averau ataşaţi de picioare pinteni lungi şi foarte ascuţiţi, a sărit din ţarcul de luptă şi l-a lovit accidental în picior, secţionându-i astfel artera femurală.

Edward Archbold din West Palm Beach, Florida, a reuşit trista şi inutila performanţă de a fi primul om din lume care a murit după ce a mâncat sute de gândaci în cadrul unui concurs de mâncat gândaci de bucătărie.

La capitolul morţi bizare se califică din plin şi un bielorus în vârstă de 60 de ani care a fost ucis de un castor pe care îl prinsese şi vroia să facă o fofografie cu uriaşul rozător. Castorul disperat să scape, l-a muşcat pe bătrân atât de tare de picior, încât i-a retezat artera femurală, fapt care a dus la o hemoragie masivă, urmată de deces.

Moartea poate apărea în cele mai neaşteptate şi bizare moduri. Un motiv în plus pentru a fi mai atenţi ce facem în decursul vieţilor noastre.


sursa

Istoria Romaniei, scrisa in aur.


Barbara Deppert Lippitz, cel mai mare expert în aur din Europa: “România e singura țară din Europa care își are scrisă istoria în propriul ei aur!!!”


Barbara Deppert
Piticii culturii românești de genul unui Boia sau Patapievieci, primul remarcându-se prin faptul că îi consideră pe români un popor insignifiant în istoria și cultura europeană, fără drepturi istorice în Transilvania, iar al doilea fiind celebru prin emanații pseudointelectuale de genul “Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu…” sau “Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării”…, așadar, piticii culturii românești vor avea încă o ocazie să le stea vorbele în gât, cu tot cu conținutul lor filozofic, ca urmare a declarațiilor fabuloase făcute de un reputat om de știință german, doamna Barbara Deppert Lippitz, arheolog, probabil cel mai mare expert în aur din Europa.
Aur Românesc
Fiind prezentă în România pentru analiza brățărilor dacice din aur, a căror autenticitate este dincolo de orice discuție, Barbara Deppert Lippitz ne spune: “Sunt unul dintre specialiștii cei mai cunoscuți, nu numai în Europa, ci în toată lumea, și spun adevărul. Civilizația dacică este magnifică, iar eu sunt mândră că mă lupt pentru daci, aici, în țara dumneavoastră. ” (Marius Fincă – “Cine sunt strămoșii noștri?”)
Ce ironie! Să vină un străin să lupte pentru daci în timp ce autoritățile științifice românești îi îngroapă, lăsând în paragină cetățile dacilor, eliminându-i din manuale…
Într-un intrerviu acordat revistei Formula As, arheologul german ne mai spune și alte lucruri extraordinare. Iată câteva extrase semnificative din acest interviu:
“Voi sunteti cu siguranta urmasii dacilor. Romanii au venit, au luat aurul, au stat o perioada si au plecat. Este adevarat ca au lasat si cateva urme prin aceasta trecere temporara pe teritoriul dac. Au lasat putina latina, pentru ca latina era limba oficiala, au lasat ceva monumente, expresie a recunoscutei culturi romane, si foarte putine obiceiuri, dar ei nu au putut sa schimbe structura poporului dac, pana la plecarea lor si nici dupa aceea. Poporul român, care desigur a suferit si alte influente, se deosebeste radical de cel italian. Este mult mai ospitalier, mai jovial, mai comunicativ. Legatura românilor cu natura este mult mai profunda decat a celorlalte popoare europene. Si aceasta este cea mai importanta mostenire pastrata de la daci. Dacii erau una cu natura. Natura era viata lor, iar viata lor era natura.”
“Aveti peste 6000 de ani de istorie a aurului! Este istoria voastra si numai cine nu vrea nu o priveste la adevarata ei valoare. Dupa parerea mea, sunteti singura tara din Europa care are istoria scrisa in propriul ei aur. Si asta este un lucru rar si exceptional, de care puteti sa fiti mandri. Probabil ca numai in America de sud, la Bogota, in celebrul muzeu al aurului, putem vedea expus aurul indienilor, dar aceasta reprezinta doar o parte a istoriei lor si nu o intreaga istorie gravata in aur, asa cum aveti voi. Nici la Luvru, nici la British Museum si nici in muzeele din Statele Unite nu gasim ce exista in muzeul dumneavoastra de istorie. (este vorba de Muzeul Național de Istorie din București – n.m.) Sigur, au multe exponate de aur si aceste muzee, dar ele apartin altor culturi decat ale tarilor respective. Este regretabil ca voi, romanii, nu ati profitat de aceasta istorie scrisa in aur, asa cum ati fi meritat. Si cand spun “ati fi meritat”, ma gandesc la ceea ce istoria voastra a insemnat pentru Europa, la forta pe care aurul vostru a avut-o in construirea unei civilizatii demne de marile civilizatii ale lumii. Aici, la voi, nu gasim aur cumparat sau obtinut prin cuceriri, ca in celelalte muzee ale lumii. Aici vorbim, in exclusivitate, de aur autohton.”
“Voi, poporul roman, puteti sa va mandriti cu originea voastra si sa va considerati cel putin egalii celorlalte popoare care au radacini in batrana Europa”

Puteți afla lucruri foarte interesante despre aurul antic al României urmărind și filmul TRACII, ISTORIE ASCUNSĂ:



sursa