Pregatire pentru viata

Pregatire pentru viata
Paradoxurile create dupa emanciparea femeii au deschis o etapa noua in relatiile dintre cele doua jumatati ale omenirii. Dupa ce au impartit drepturile lor cu femeile, barbatii le-au cedat bucurosi partea leului in ceea ce priveste indatoririle. Acest lucru a antrenat o schimbare sociala neasteptata, pe care psihologii o pun in raport direct cu problemele educatiei.

Parintii si profesorii isi ingemaneaza eforturile pentru a forma oameni buni, instruiti, sanatosi, fara sa se gandeasca, insa, prea mult ca ei cresc nu numai un viitor om, un viitor cetatean, dar si un barbat, sustinator si cap de familie. Se ajunge, astfel, vrand-nevrand, la concluzia ca numeroase probleme ale familiei contemporane si, mai ales, marele numar de divorturi sunt consecinta unei educatii gresite si pe picior de egalitate a baietilor si fetelor.

Feminizarea este o lacuna serioasa a educatiei atat acasa, cat si la scoala. Inca de la nastere, baiatul este sub tutela feminina, in persoana mamei sale, a educatoarei de la gradinita de copii si, apoi, a invatatoarei si a profesoarei. Toate incurajarile si toate pedepsele vin de la femei. Lucru care face ca, inca din frageda copilarie, viitorul barbat, viitorul sot, sa simta formandu-se in el supunerea si dependenta. Tocmai din cauza acestui specific de educatie feminina, baietii devin neinsemnati, lenesi, lipsiti de spirit de initiativa. Fetele, dimpotriva, ii depasesc.

Astfel, ei intra in viata, se casatoresc, intemeiaza familii. Femeia isi va da repede seama ca toata povara muncilor gospodaresti apasa pe umerii ei si ca nu se asteapta la nimic de la sot. Si astfel, uneori impotriva vointei sale, femeia este obligata sa-si asume rolul de cap de familie si sa rezolve singura problemele care se ridica. Ea hotaraste cati copii sa faca, se ocupa de educatia lor scolara si extrascolara, de bugetul familiei etc.

Unii considera ca aceste probleme de pregatire a baietilor pentru rolul de tata, de protector, iar a fetelor pentru rolul de mama si de supraveghetoare a caminului n-au nici o legatura cu marile probleme ale educatiei si ale instruirii. Eroarea vine de la faptul ca feminitatea si masculinitatea sunt resimtite de majoritatea oamenilor drept caractere pur biologice, nu sunt clasate printre principalele calitati omenesti, pe cand ele sunt unele din principalele criterii ale personalitatii.

Facem, deseori, primele greseli in educarea copilului inca de la nastere, daca nu chiar mai dinainte, caci copilul se naste intr-o familie in care stilul relatiilor, climatul moral este deja format.

Fapt suficient pentru a-l influenta. El considera drept naturala repartizarea sarcinilor menajere in casa, chiar daca nu e dreapta. Mai tarziu, parintii fac greseala foarte raspandita de a-l indeparta pe copil de la treburile gospodaresti. E un spectacol foarte trist cand un adolescent se pierde intr-un magazin ca in jungla, fiind incapabil sa faca o cumparatura fara ajutorul cuiva. Totusi, nu el e de vina, daca parintii nu l-au initiat in treburile casei, nu l-au invatat sa-i ajute pe adulti.

De altfel, lucrurile se petrec la fel si la scoala, unde educatia prin munca nu este inca decat la inceput. Cineva a remarcat foarte bine ca legea care interzice exploatarea muncii copiilor s-a transformat intr-o interzicere a oricarei munci a copiilor.

Dar, cum sa se dezvolte dragostea de munca a copilului, cum sa fie pregatit pentru greutatile vietii intr-o familie instarita? Raspunsul este unul: daca copilul nu are greutati, ele trebuie inventate. O personalitate puternica, independenta, se formeaza mai usor in conditii grele. Dar viata de astazi nu ofera des ocazia unui adolescent sa arate de ce e in stare.

Desigur ca acesta e motivul pentru care unii considera ca absenta conditiilor naturale, care produc curajul si vointa, scuza slabiciunile de caracter.


Intr-un chestionar adresat elevilor din ultimele clase de liceu, era urmatoarea intrebare: ti-ar fi rusine sa nu poti apara o fata daca ar fi atacata? Raspunsurile erau, intr-adevar, surprinzatoare. Cei mai multi au raspuns ca nu le-ar fi rusine, daca agresorul ar fi mai puternic decat ei. Problema morala era rezolvata mecanic: ce i se poate cere cuiva mai slab? Iar calitati ca mandria masculina, dorinta de a o servi cu abnegatie pe “aleasa inimii” nu mai au semnificatia de altadata.

Nu incercati sa faceti din copilul dumneavoastra un ascultator, un usuratic, nu va fie teama ca el sa nu fie neascultator, nesupus. Nu incercati sa inabusiti germenii independentei, punandu-l fara incetare la punct si infricosandu-l.

Lasati-l sa devina puternic, independent, sa iubeasca munca si sa-si asume raspunderi. Daca viitorul sot nu poseda aceste calitati, nu va putea sa aiba o familie fericita si solida.
Dar inca nu-i de-ajuns. Sa ne imaginam urmatoarea situatie: tanarul are mandria lui masculina, isi iubeste sotia, sunt casatoriti si, totusi, nu sunt fericiti. Nenorocirea e ca el nu cunoaste regulile elementare de conduita in anturaj, nu poate sa-si exprime sentimentele. Caci, astazi, sotii sunt mai exagerati unul fata de celalalt decat, de pilda, in secolul trecut.

Odinioara, era de-ajuns ca sotul sa fie un tata bun si sa satisfaca nevoile familiei, iar femeia trebuie sa fie o gospodina si sa-si creasca copiii. Astazi, femeia vrea sa vada in sotul ei pe cineva care o intelege, care-i impartaseste interesele. Rolurile sotiilor sunt mai complicate. Sa notam ca sotii cei mai exigenti fata de consoartele lor sunt departe de a raspunde ei insasi acestor exigente.


La intrebarea unor psihologi: “Spuneti multumesc sotiei cand va da camasa curata dimineata?” unii soti raspund: “Cui sa multumesc, sotiei cu care traiesc atatia ani?”. Ce se poate astepta de la viitorul barbat crescut in aceasta familie, de vreme ce el are, necontenit, in fata exemplul rau al tatalui?
Pentru a iesi din acest cerc vicios, trebuie sa reevaluam forta morala, culturala si sociala a feminitatii si a masculinitatii si sa-i pregatim, inca din frageda copilarie, pe copiii nostri, fara ipocrizie, pentru misiunea pe care natura a incredintat-o femeilor si barbatilor.

sursa articoului: http://universdecopil.ro/pregatire-pentru-viata.html